Muntele, dragostea mea

Blog

Floarea de colt

Posted on April 11, 2013 at 12:35 PM

1) Introducere

Cand placile tectonice au inceput sa se loveasca intre ele, s-au format muntii. Odata cu ei, s-a ridicat si un strat de pamant, care pe varfuri, dateaza inca din perioada aceea, nesuferind schimbari de compozitie prea mari. Ce s-a schimbat, a fost aparitia unor minerale datorata stancilor ridicate spre cer. Odata ridicate, flora a fost supusa unor schimbari de adaptare la acele conditii. Aceste conditii de la peste 1800 de m altitudine, sunt similare cu cele din tundra nordului indepartat, iar la noi poarta denumirea de tundra alpina. Conditiile atmosferice fac viata extrem de grea pentru plante: caldura mare in timpul verii (la suprafata) si frig puternic iarna. In afara de asta, vantul sufla puternic iar radiatiile solare sunt extrem de puternice (stim cu totii ca bronzul de munte dureaza). Plantele au fost obligate sa isi modifice biologia, sa se adapteze. Astfel, in tundra alpina a aparut un anume fel de plante: ierboase, mici, uneori taratoare. La sol ele isi absorb caldura necesara vietii de vara (3 luni/an) si sunt ferite de vantul puternic. Unele plante sunt acoperite de ceara (saxifraga) sau de peri (floarea de colt), cu scopul de a le apara de intemperii. In majoritatea cazurilor, plantele stau grupate, formand mici insulite de specii, ca un mozaic mare pe tot muntele.

 

2) Solul

Solul la aceste inaltimi, este similar nordului indepartat, circumpolar, format din soluri brune eu-mezobazice. Cele de la poalele muntilor au devenit soluri luvice si brun-roscate datorita minereurilor de tot felul, in special fier. Solul de la aceste inaltimi a devenit sarac in elemente nutritive, caci nu avea de unde sa primeasca inapoi aceste nutrimente. Nu chiar sarac, dar incomparabil mai prost decat cele de la campie.

 

3) Despre floarea de colt

O sa trec peste prezentarea de ansamblu si o sa trec direct la subiect. Ea este planta din stepa mongoleza (citeste [/i]tundra alpina[i]) si s-a raspandit in zonele similare, muntii din Europa, Asia si America de Nord. Mai jos de 800 m altitudine, nu o gasim, in parte din cauza padurilor care o ascundeau de lumina, in parte ca mai nou, lumea o poarta la piept sau o pune in tablou...

Ea crescand pe crestele muntilor, uneori pe pajistile alpine, este supusa tuturor intemperiilor. De multe ori o gasim in crapaturile stancilor, pe o bucatica de pamant care nu atinge marimea unui pahar obisnuit. Solul este afanat si pietros, uneori amestecat din cauza ca stanca se crapa datorita diferentelor mari de temperatura dintre zi si noapte, o alta cauza ar fi apa care se prelinge in aceste crapaturi si iarna ingheata (isi mareste volumul) si face stanca friabila. Rezulta un amestec de pamant ciudat, afanat, plin de roca si minerale. Pe aceasta bucatica de pamant, creste floarea de colt. Alta sursa de apa nu are decat ploaia, zapada si roua.

 

Ce este acum deosebit de interesant, este ca planta s-a obisnuit sa nu consume decat foarte putini nutrienti, dar traieste in zone unde orice alta planta ar muri datorita mineralelor asimilate de pamant. Ea nu creste decat pe soluri calcaroase si nici acolo peste tot. Daca nu are calciu, ea creste pipernicita si firava. Calciul din stanca (calcarul) este dizolvat de ploaia care are un PH acid si intra in pamant. Asta nu e tot. Vorbeam de stanci, in afara de calcar (carbonat de calciu CaCo3) ploaia dizolva si piatra, siliciul adica. Bucatica aceea de pamant cat o palma, devine un amestec letal de calcar si acid silicilic. Pe romaneste, in compozitia solului trebuie sa existe neaparat cremene crapata. Floarea de colt traieste in sol calcaros si unde exista acest acid silicilic (nu acid salicilic, aspirina, sa nu cititi gresit)...nu in alta parte.

 

Afland aceste date, am primit seminte de la un amic si m-am pus pe treaba. Acum vine principalul: semintele sunt extrem de mici, intra cam 6-7 intr-o samanta de mac. Foarte usoare, plutesc. Vantul le duce usor, de aceea gasim planta la acele inaltimi in fisuri, pe verticala, locuri extrem de greu de ajuns daca tii la viata ta... Finndca plutesc, ele nu se pot ingropa in sol ci raman la suprafata. Am pus si eu seminte ingropate si nu au incoltit. Exista anumite seminte (ca si la plantele carnivore) care germineaza numai in prezenta luminii. Floarea de colt face parte din acea grupa de plante ale caror seminte germineaza la lumina.

 

Plantele incoltite sunt extrem de firave, mai subtiri decat un fir de par. Acum pe crestele muntilor are loc un fenomen ciudat, primavara nu ploua decat rareori, dar muntele este acoperit de nori si ceata. Norii si ceata dau apa necesara plantei incoltite pana la varsta de 1 luna, fiind atat de firava, o simpla ploaie o rupe sau o lipeste de sol si ea nu se mai poate ridica...de fapt pamantul acopera frunzulitele si fotosinteza, ioc. Un "nou nascut" moare. O simpla ploaie poate omora o generatie de plante. Mai rau, daca nu este ceata sau nor, plantuta se usuca de seceta, ea trebuie sa aiba apa in permanenta pana la varsta de 1 luna.

 

Trecuta de varsta asta, grijile dispar. Planta creste (0,5 cm / luna) iar pe la 3 luni incepe formarea paslei, chiar in perioada secetei de vara. Rolul paslei este de a o feri de razele de soare (ultraviolete), si de a capta apa, ceata, norii, in perioada de seceta cand pamantul se usuca tare. Firul de pasla este gros de 18 microni si este gol pe dinauntru, arata ca o teava de sticla. Parul ursului polar este la fel. Functioneaza ca o sera, razele intra in firul ca o teava si caldura este transmisa plantei, lasand totusi sa treaca destula lumina necesara fotosintezei. Alt rol, pasla nu da voie sa se evapore apa captata, ea mai creaza si un climat de sera plantei.

 

Vine toamna si planta se pregateste de hibernare. Frunzele dispar si pasla apare pe rizom. Dupa odihna, ea apare iar primavara pe creste (in mai) si abia in al doilea an infloreste (iulie-august). Atat s-a obisnuit cu acest regim de viata, incat daca nu ii acordam odihna, somnul de iarna, ea infloreste, isi consuma energia si moare. Toamna faca alte seminte care stau sub zapada si primavara se astern pe sol, la lumina. Si ciclul continua.

 

Cum am reusit eu:

-Semintele puse presarate pe pamant si cutia asezata la umbra, dar nu intuneric. Au incoltit dupa 6 zile, pentru ca am stat pe capul lor sa le fac atmosfera umeda in aer...

-Am scos rasadnita la soare plin

-Am mesterit un "facator de ceata" ca plantele sa aiba conditiile necesare pana la 1 luna. Pe cele udate altfel, le-am pierdut.

-Solul: 50 % pamant brun la culoare, 20 % calcar (creta scolara, praf de gips, BCA pisat, scoici, coji de oua uscate la cuptor, marmura pisata, piatra de calcar naturala). Fireste nu toate amestecate ci numai cateva ce gaseam atunci, in combinatii diferite. Restul de30% cremene sparta cat un bob de mazare si nisip grosier. Am amestecat pamantul pana la omogenizare.

-La 45 de zile am facut transplantarea, cu grija sa iau tot balotul de pamant, de aceea puneam putine seminte intr-o rasadnita ca sa am loc de bagat lingurita si sa iau tot "ansamblul" pamant-planta, fara sa deranjez radacinile. In ghiveci, am facut o gaura in pamant in care puneam asa cu totul planta, fara sa presez pamantul. Multe le-am pierdut, caci am presat pamantul si s-a sufocat planta, apoi n-am mai presat pamantul decat prin udare.


 

Categories: None

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments

Categories

Recent Videos

38 views - 0 comments