Muntele, dragostea mea

Blog

Despre notiunea de ,,nume''

Posted on July 12, 2015 at 9:55 AM

Astazi mi-am propus sa va conving sa cititi cate ceva interesant. Ceva stiinta pura

Sper eu ca veti avea rabdarea necesara

 

Inca din antichitate s-a pus problema care este relatia dintre obiecte si numele lor. Cheia problemei consta in hotararea daca denumirile obiectelor au reiesit din natura lucrurilor sau daca denumirile au pornit din interventia directa a omului (nume date de om). Platon, in ,,Kratylos, sau despre corectitudinea cuvintelor’’ dadea o solutie: ,,ar trebui sa fie o forta mai mare decat cea omeneasca care le-a dat obiectelor primele nume’’ Se accentueaza ca si obisnuinta si conventia are un rol. Demokrit, refuza o origine supranaturala a numelor, el isi dovedeste punctual de vedere in care denumirile se bazau pe conventie si obisnuinta: exista cuvinte care denumesc obiecte, care sunt in parte diferite dar si cuvinte care se deosebesc fonetic dar care denumesc acelasi obiect.

 

Ne vom intreba fireste: de ce folosim noi azi denumiri ca de exemplu ,,pisica’’ sau ,,caine’’…denumiri care indica animalul respectiv. Asa le-am auzit noi de la parintii nostri, de la bunici si asa le vor auzi si copiii nostri dar si nepotii. Oare de ce nu putem schimba aceste denumiri cu unele date de noi? O sa aflam pe parcurs…

 

Sub denumirea de ,,NUME’’ se pot intelege multe. ,,Numele este sunet si fum’’ raspundea Faust la intrebarea renumita la lui Gretchen si accentueaza : ,,sentiment este totul’’. Daca invitam pe cineva sa ii spuna copilului pe numele ,,corect, potrivit’’,

atunci dorim sa aflam tocmai acele corelatii, legaturi logice adanci. Numele este ,,o parte a existentei si a sufletului’’ (Th. Mann).Eroul epopeei din Evul Mediu al lui

Wolfram Eschenbach nu avea nume si de aceea pentru el era neimportant atata timp cat stie ca acasa era numit ,,fiul drag, bunul fiu, frumosul fiu’’. Devine persoana adevarata abia atunci cand i se afla numele adevarat ,,Parzival’’. Cine cunoaste numele unui spirit si ,, ii spune pe numele adevarat ‘’ poate sa ii cuprinda fiinta , sa il stapaneasca. Regina basmului castiga putere asupra spiridusului cand ii spune numele, cele 7 vrajitoare din ,,Zigeunerlied’’ (Goethe) sunt blestemate si proscrise cand li se pronunta numele.

 

La baza denumirii de ,,nume’’ stau interpretari contrare, intelesuri si semnificatii diferite. ,,Nume’’ pe de o parte ca in invelis formal al intelesului, la care, printr-o explicare a intelesului se ajunge la semantica, pe de alta parte, ,,nume’’ ca o denumire a unei finite, care se identifica cu ea sin u se ajunge la semantica ci la o relatie, o legatura cu acea fiinta, o intelegere deplina si clara cu un singur inteles. In primul caz vorbim de ,,nomen appelativum’’ si al doilea caz de ,,nomen proprium’’.

Numele si apelativele formeaza vocabularul unei limbi. Ele stau laolalta intr-o relatie reciproca si o delimitare care uneori este foarte grea.

 

O particularitate a numelor proprii consta in felul in care functioneaza. Un apelativ, de exemplu ,,Leu’’ are in sistem un inteles precis, anume: ,,mamifer rapitor, de un anume fel si specie’’. Ceea ce denumeste acest cuvant intr-o propozitie scrisa sau vorbita este motivate de ,,Langue’’

Altfel e problema cand vorbim de nume proprii: un nume de familie ,,Leu’’, relatia sa cu o fiinta, un anume om, este astazi total nemotivata. Intelesul cuvantului ,,animal de prada’’ este neesential, are rol secundar. Cuvantul ,,Leu’’ este de ajuns pentru

IDENTIFICARE fara ca vreun oarecare inteles sa se rasfranga asupra animalului. Daca auzim ca vine cineva nou pe care il cheama ,,Leu’’, credem ca acea persoana este masiva, cu par valvoi si voce groasa, cu o privire aspra care te face sa te simti mic, sa simti frica pana in cel mai ascuns ungher al sufletului tau. Cand intra pe usa, spre surprinderea tuturor, este un omulet mic ,,jumatate de buletin’’, chel si simpatic. De aici rezulta ca numele nu are nicio legatura cu intelesul.

Oameni cu nume gen Ciobotaru, Croitoru, Lacatus pot avea orice alta meserie. Scopul numelui este IDENTIFICAREA nu CARACTERIZAREA. Avem nevoie de nume pentru a scoate in evidenta indivizi sau fenomene din tot ceea ce ne inconjoara. ,,Cine e singur, nu are nevoie de nume, nu este nimeni in jur cu care sa poata fi confundat’’. (Schiller)

 

Denumiri pentru obiecte care exista numai intr-un singur exemplar (soare, luna) nu sunt nume proprii ci apelative. Chiar daca azi stiinta a mai descoperit un soare si o luna in alt sistem, tot apelativ este.

 

Ca Intelesul apelativ mai poate supravietui in nume, o demonstreaza traducerea in si din alte limbi. ,,Schwarzwald’’ -> ,,Black Forest’’, Padurea Neagra’’, ,,Rocky Mountains’’ -> ,,Felsengebirge’’ ,,Muntii Stancosi’’. . La numele de persoane, este imposibil.

 

 

O trecere, o tranzitie de la apelativ la nume propriu este posibila totusi.

La nume de persoane sau de orase ca Berlin, Dresden, nu are nimeni dubii. Dar nume ca ,,Fink’’ (cinteza), ,,rose’’ (trandafir), vorbim pe negandite de nume de pasari si de flori cu toate ca nu e vorba de nume proprii. Exista intr-adevar nume de caine ,,Leo’’.

 

Aceasta tranzitie o observam mai bine la numele noastre, romanesti. Cum spuneam, numele arata o identificare, nu o caracterizare. Totusi…se poate si invers. Unele nume proprii, la inceput nu erau nume proprii, ci porecle, caracterizari. Fireste, rolul unei porecle este de a caracteriza. Mai sus dadeam niste exemple: Ciobotaru, Croitoru, Lacatus, Geambasu, (negustor de cai), Pescaru,Vanatoru si alte asemenea. Lesne de observat, ele indica o meserie sau o deprindere neobisnuita care este caracteristica unei persoane, un dar, un talent. Iar porecla nu are o conotatie negative ci are un sens pozitiv, un fel de supra-nume, o recunoastere a acelei calitati. Numai ca…oamenii aceia aveau la randul lor un nume de familie dar in comunitate erau cunoscuti dupa porecla, nu dupa numele real. Incet, incet, aceste supra-nume au luat locul numelui de familie initial.

 

O particularitate deosebita o reprezinta numele care indica apartenenta. Moldova este regiunea specifica a acestei paricularitati. De fapt, aici explicatia acestornume nu este decat una fizica, extragramaticala, stilul de viata,…si mai pe romaneste si de-a dreptul spus, prostia si incompetenta functionarilor care au facut actele. Se facea recensamant, se faceau acte de proprietate, buletine. Functionarii se duceau prin sate si datorita stilului de viata (barbatii erau ciobani si mergeau cu oile la munte) nu gaseau in sate decat femeile si copiii. Si intrebau un copil pe ulita : ,,Al cui esti tu?’’ Raspuns: ,,A(l) Mariei’’. Fireste, pe mama copilului o chema Maria. ,,Si tie cum itii zice?’’ ,,Vasile’’. Deci ,,Amariei Vasile’’ Si asa treceau in acte.

Numele compuse

 

Majoritatea numelor germanice sau slave sunt formate din mai multe cuvinte, substantive. Aceste nume sunt simboluri sentimental-romantice, metafore care se refera la razboaie, lupte, arme, trairi sufletesti, ceea ce parintii doresc de la copil…si uneori se refera la pace.

Asa avem in germana:

Gothard = göttlicher Kraft (putere dumnezeiasca)

Gotfried = göttlicher Frieden (pace dumnezeiasca)

Berihart = stark wie ein Bär (puternic ca un urs)

Adolf = ad(liger) Wolf (lup nobil)

Wolfgang = gehen wie ein Wolf (mers de lup)

Gerhart = Speer + hart (puterea lancii)

Hiltibrant = Kriegsschwert (sabie de lupta)

Sigfried = siegen + Frieden ( a invinge + pace)

Sigimunt (Sieger + Schützer) (invingator + protector)

Allarik = deasupra tuturor oamenilor

 

In engleza: Shakespeare

 

In slava: Mieczyslaw (slava sabiei)

Boguslaw (slava lui dumnezeu)

 


Categories: None

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

0 Comments

Categories

Recent Videos

32 views - 0 comments

Recent Blog Entries

0 comments
Page_white_text Noi
0 comments
0 comments